La o lună după ce a fost sesizată de Africa de Sud pentru a se pronunța asupra situației din Gaza, Curtea Internațională de Justiție (CIJ) a recunoscut, într-adevăr, validitatea argumentelor prezentate de Pretoria, referitoare la existența unui risc „real și iminent” de „prejudiciu ireparabil” pentru populațiile enclavei palestiniene. Judecătorii de la Haga recunosc astfel „dreptul palestinienilor din Gaza de a fi protejați împotriva actelor de genocid și actelor interzise conexe menționate la articolul III [al convenției din 1948] și dreptul Africii de Sud de a solicita ca Israelul să-și îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul convenției”. În sprijinul criteriului intențional, esențial în procesele pentru genocid, curtea a observat declarațiile mai multor oficiali, inclusiv ale dlor. Yoav Gallant (ministrul apărării) și Isaac Herzog (președintele Israelului), pe care juriștii sud-africani le-au înregistrat în cererea lor. CIJ face referire și la rapoartele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Agenției ONU de Ajutor și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni (UNRWA) și Biroului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare al Națiunilor Unite (OCHA), precum și la declarațiile subsecretarului general pentru probleme umanitare, Martin Griffith, pentru a evalua că condițiile de viață impuse palestinienilor din Gaza, incapacitatea de a le oferi asistență reală și de a le acorda îngrijiri, precum și numărul ridicat de decese în rândul femeilor și copiilor, plasează situația enclavei în sfera de aplicare a convenției privind genocidul.
Astfel, CIJ impune statului Israel cinci măsuri provizorii: 1) „Să ia toate măsurile din competența sa pentru a preveni comiterea, împotriva palestinienilor din Gaza, a oricărui act” contrar convenției privind genocidul. 2) „Să ia toate măsurile din competența sa pentru a preveni și pedepsi incitarea directă și publică la comiterea genocidului împotriva membrilor grupului palestinienilor din fâșia Gaza”. 3) „Să ia de îndată măsuri efective pentru a permite furnizarea serviciilor de bază și a ajutorului umanitar necesar, cu cea mai mare urgență”. 4) „Să asigure, cu efect imediat, ca armata sa să nu comită” actele interzise de convenția din 1948. 5) „Să ia măsuri efective pentru a preveni distrugerea și a asigura păstrarea probelor referitoare la acuzațiile” de acte genocidare.
În schimb, chiar dacă Curtea Internațională de Justiție (CIJ) socotește că continuarea operațiunilor militare ar putea agrava situația locuitorilor din Gaza, nu a ordonat „încetarea focului”, așa cum solicitase Pretoria. Este posibil ca, pentru judecători, amenințarea reprezentată de Hamas asupra securității Israelului să fi avut prioritate. Curtea, dorind să-și păstreze credibilitatea, a ales să-și limiteze verdictul strict la domeniul juridic, evitând astfel implicarea în discuții politice sau militare. „Curtea nu dorea să abordeze subiectul încetării focului sau al dreptului la autoapărare”, conform analizei Juliette McIntyre de la Universitatea din Australia de Sud, publicată pe rețeaua X (fost Twitter). A avut grijă să sublinieze că rolul său se limitează la încălcările convenției. În plus, deoarece Hamas nu este un stat, deciziile CIJ nu îl implică direct: încetarea focului ar fi influențat doar una dintre părți, o decizie pe care judecătorii ar fi găsit-o dificil de luat fără a afecta principiile de echilibru și imparțialitate, esențiale în exercitarea funcției lor. Este remarcabil faptul că toate măsurile stabilite de (…)
