La ora unu dimineața, pe 7 iulie 2021, președintele haitian Jovenel Moïse este asasinat în reședința sa din Port-au-Prince. Douăsprezece gloanțe îl nimeresc în frunte, în ochiul stâng, în piept, în șold și în abdomen. Se pare că ordinele au fost să nu se lase niciun martor în viață. Cu toate acestea, soția sa reușește să supraviețuiască atacului prefăcându-se moartă, în timp ce copiii lor reușesc să scape. La patruzeci și opt de ore după, se dezvăluie numărul și naționalitatea asasinilor: erau douăzeci și șase, toți columbieni. De fapt, cruzimea execuției era deja o semnătură.
În țara andină, mass-media (toate private) încearcă la acea vreme să prezinte vinovații ca fiind victime, bazându-se pe declarațiile membrilor familiilor: aceștia ar fi fost „înșelați” de către angajatorii lor, care i-ar fi recrutat pentru a proteja anumite personalități... Dar, în cele din urmă, cei în cauză recunosc: au fost într-adevăr plătiți pentru a ucide.
Figura mercenarului a apărut în Columbia în anii 1980 în jurul traficantului de droguri Pablo Escobar. De-a lungul anilor, acești luptători și-au perfecționat arta violenței după ce au trecut prin una dintre cele mai represive armate din lume. Astfel, Columbia a devenit un rezervor global de mercenari și asasini plătiți.
La mai puțin de un an după asasinarea președintelui haitian, asasini columbieni îl ucid pe procurorul paraguayan Marcelo Pecci, pe Baru, o insulă din Caraibele columbiene, unde se afla în luna de miere. Omul ducea o luptă împotriva organizațiilor criminale din țara sa. Apoi a venit rândul unui alt lider politic, ucis de gloanțe columbiene pe 9 august 2023: Fernando Villavicencio, jurnalist și candidat la președinția Ecuadorului.
De aproximativ douăzeci de ani, presa columbiană menționează din când în când, ca pe niște întâmplări izolate, aventurile unor foști militari locali în Orientul Mijlociu: unii luptă, alții apără sonde de petrol. Încă din 2006, unele publicații, cum ar fi Semana sau The New Arab, au relatat că treizeci și cinci de veterani au fost recrutați pentru a proteja baze militare americane în Irak. În 2010, sute de columbieni au participat de asemenea la conflictele din Afganistan.
"Ca un câine!"
În urma evenimentelor din 11 septembrie 2001, operațiunile militare ale Statelor Unite în Orientul Mijlociu au dus la o creștere rapidă a companiilor de securitate privată. Acestea, legate de Pentagon și Departamentul de Stat, sunt însărcinate cu recrutarea de mercenari. Aceștia sunt folosiți pentru a executa acțiunile cele mai periculoase sau "muncile murdare" împotriva populației. Ei reprezintă o resursă ideală, deoarece moartea lor nu are costuri politice și nu afectează moralul națiunii. În plus, companiile private nu trebuie să dea socoteală pentru acțiunile lor, în absența unui cadru de drept internațional clar. Pentru mult timp, activitatea mercenarilor a fost caracterizată de diversitatea teatrelor de operațiuni (Siria, Iran, Libia, Irak etc.) și de monotonia celor care îi angajează (aproape întotdeauna Statele Unite).
Apoi, lucrurile se schimbă. În mai 2011, New York Times dezvăluie că numeroși veterani au sosit în Abu Dhabi, pretinzând că sunt „muncitori în construcții”. Acești mercenari sunt apoi plasați sub comanda operațională a unui fost colonel din operațiunile speciale comune ale Columbiei. Ei se alătură armatei de mercenari din Yemen, în cadrul unei coaliții de țări conduse de Arabia Saudită. În 2015, același New York Times dezvăluie că 450 de foști soldați latino-americani, majoritatea columbieni, au fost angajați direct de Emiratele Arabe Unite în același scop. Unele publicații columbiene relatează că pe 10 decembrie, 15 dintre ei sunt uciși în orașul Taez, unde au loc cele mai violente lupte și unde peste 10.000 de civili și-au pierdut viața.
Domnul Dante Hincapié, ofițer retras din comandamentul general al forțelor armate, a luptat în Yemen. În 2015, este angajat de Emiratele Arabe Unite pentru un an, înainte de a se întoarce, undeva între 2018 și 2020. El povestește (…)
