Ucraina, Gaza, Balcani, Marea Roșie, Oceanul Pacific, spiritul vremurilor este marcat de sunetul armelor. Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI) a observat că cheltuielile militare globale, aflate în creștere în 2022 pentru al optulea an consecutiv, nu au fost niciodată atât de mari, de la sfârșitul Războiului Rece, din urmă cu 30 de ani: 2055 de miliarde de euro, adică 2,2% din produsul intern brut (PIB) mondial. Șeful Statului Major al Armatei Terestre Franceze, generalul Pierre Schill, avertizează despre "revenirea răsunătoare a războaielor majore, redevenite un mijloc privilegiat de rezolvare a disputelor (1)", și "declanșând izbucniri de violență paroxistică, în care frâul moral și juridic este rupt sub loviturile celei mai dezlănțuite barbarii, în timp ce se credea că aceasta fusese relegată în cărțile de istorie".
Frâiele sunt lăsate libere din 2014, cu anexarea de către Rusia a două regiuni ucrainene, Crimeea și mai târziu Donbas. Statele se reînarmează, bazele industriale de apărare au accelerat ritmul și se dispută vânzările la export. Moscova, după ce s-a retras din mai multe tratate privind armamentul, crește cu 70% creditele militare în bugetul său pentru 2024, revenind la nivelurile din anii 1980-1990: "Totul pentru front, totul pentru victorie", proclamă dl. Anton Siluanov, ministrul finanțelor rus. Cele 10.800 de miliarde de ruble anunțate (109 miliarde de euro), adică 6% din PIB-ul Rusiei, vor servi în special pentru a relansa liniile de producție accelerată de obuze, tancuri și drone, dar și pentru a remunera soldații mobilizați și a compensa familiile celor decedați pe fronturi. Armata rusă ar fi tras în 2023 peste două milioane de obuze, adică dublul față de anul precedent. Site-ul Oryx evaluează la zece mii numărul de vehicule terestre rusești deteriorate sau distruse în Ucraina.
Aflați de obicei pe locul al doilea în ceea ce privește vânzările de arme, în urma incontestabilului campion american, furnizorii ruși reprezentau o cincime din armamentele achiziționate în lume, în special în Asia, Orientul Mijlociu și Africa. Preocupați de susținerea ofensivei din Ucraina, care a provocat pierderi fără echivalent de la ultimul război mondial, aceștia au avut o prestație slabă la export începând cu 2022. În plus, sancțiunile occidentale, în special cele americane, au împiedicat Moscova să încheie contracte importante în Filipine (elicoptere Mil Mi-17), în Indonezia (avioane de vânătoare-bombardament Su-35) sau în Kuweit (tancuri T-90).
Rusia nu mai poate spera să profite de comenzile venite de la foștii membri ai Pactului de la Varșovia sau de la Țările Baltice, acum membri ai Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO); deși cheltuielile militare ale Lituaniei între 2014 și 2022 au crescut cu 270%, ale Letoniei cu 173%, iar bugetele apărării în Finlanda, Ungaria, Slovacia, România, Republica Cehă sau Slovacia explodează, la fel ca și cel al Poloniei. Această ultimă țară dedică acum 4% din PIB-ul său pentru apărare și vrea să-și dubleze efectivele armatei; se aprovizionează, printre altele, cu tancuri Abrams, lansatoare de rachete Himars și elicoptere Apache de la companii americane, dar cumpără de asemenea tancuri și obuziere de la Coreea de Sud, devenind brusc unul dintre greii Alianței Atlantice, alături de Germania. Aceasta din urmă nu a angajat încă cei o sută de miliarde de euro alocați în 2022 Fondului Special pentru Modernizarea Bundeswehr-ului, dar — puțin sensibilă la argumentul „preferinței europene” — nu-și ascunde atracția pentru sistemele antirachetă americano-israeliene și tocmai a comandat avioane de luptă F-35 de la americanul Lockheed Martin, cel mai mare industriaș de armament de pe planetă (2).
Necazurile Rusiei permit Franței să ocupe provizoriu locul al doilea în clasamentul mondial al vânzătorilor de arme, cu un total de exporturi de 27 de miliarde de euro în 2022 — un record istoric atins datorită „contractului secolului” obținut de Dassault în Emiratele Arabe Unite: Rafale, considerat mult timp de nevândut, a devenit un atu major în arsenalul francez de export. Pe lângă obișnuiții producători europeni de armament precum Regatul Unit, Germania, Italia sau Spania, noi actori se poziționează pe piață. Coreea de Sud, denumită și Țara Dimineților Liniștite, deja prezentă în „top 10” țări furnizoare, aspiră să devină unul dintre cei mai mari exportatori din lume, vizând deschis locul al patrulea, în spatele Franței și Rusiei, profitând din plin de „efectul Ucraina” (3).
Japonia, deși incomodată de problema reînarmării, se teme că „ceea ce se întâmplă în Ucraina s-ar putea întâmpla în Asia de Nord-Est”. Tokyo se teme de o escaladare a tensiunilor între China și Statele Unite — aliatul său apropiat din 1945. A decis să întoarcă pagina, să renunțe la pacifism (4), iar noua sa strategie națională de securitate subliniază „provocarea fără precedent” reprezentată de ambițiile regionale ale Chinei. Bugetul său militar, în prezent de 49,3 miliarde de dolari (45,7 miliarde de euro), dar limitat la 1% din PIB-ul țării, ar urma să crească la 2% până în 2027, pentru a face din arhipelag un actor regional de greutate și un nou client pentru comercianții de arme. I-au fost deja promise de Washington rachete Tomahawk cu rază lungă de acțiune — un privilegiu rezervat până acum Regatului Unit și Australiei. În Europa de Est, mai multe țări, inclusiv Polonia, au scăpat de o parte din echipamentul lor vechi, adesea de origine sovietică, în favoarea armatei ucrainene: este cazul Slovaciei, a cărei industrie de armament era în hibernare, din lipsa de clienți, de la sfârșitul Războiului Rece, dar care, cu războiul dintre Kiev și Moscova, produce acum obuziere pe vehicule blindate destinate modernizării propriei armate, precum și forțelor ucrainene. Un echipament prezentat ca fiind mai ieftin și mai modern decât echivalentul său francez, Caesar (5).
La rândul său, Franța a alocat deja 2 miliarde de euro pentru achiziția de muniții în 2023, în parte pentru a-și reconstitui propriile stocuri, după livrările făcute armatei ucrainene. Bugetul său pentru apărare în 2024 — 47,2 miliarde de euro — este în creștere cu 7,5% față de anul precedent (6). În total, conform unui raport al Adunării Naționale, Franța se află, alături de Germania și Regatul Unit, în fruntea țărilor care au contribuit la „oferirea mijloacelor necesare Ucrainei pentru a rezista în fața armatei ruse (7)”, cu un ajutor total estimat la 3,2 miliarde de euro, incluzând cedarea de artilerie și vehicule blindate, obuze și rachete, precum și instruire. Aceasta fără a uita contribuția substanțială a Franței la Instrumentul European pentru Pace (IEP), un fond extrabugetar creat de Uniunea Europeană, care servește în principal la finanțarea furnizării de echipament militar pentru Kiev. În fiecare caz, pentru Franța, cât și pentru alte națiuni implicate, același refren: „Furnizarea de arme unei țări agresate, aflată în legitimă apărare, nu înseamnă a fi co-beligerant”. Și dorința ca industriașii naționali de armament — în acest caz francezi — să poată profita de aceste noi oportunități (8).
Complicitatea negociatorilor chinezi
Producția și comerțul cu arme sunt domenii în care etica și moralitatea sunt adesea secundare. De exemplu, în luna iunie a anului trecut, Washingtonul s-a hotărât să furnizeze Ucrainei arme cu submuniții — „o decizie foarte dificilă”, a asigurat președintele Joseph Biden, chiar dacă, după părerea sa, era „lucrul corect de făcut”. O sută douăzeci de țări — dar nu Statele Unite, nici Rusia, nici Ucraina — au renunțat la aceste explozive care ucid în mod indiscriminat, provocând numeroase victime civile pe termen lung. Un alt exemplu: „spălarea” politică a dlui Viktor Bout, traficant de arme de origine rusă, cunoscut în întreaga lume, ajungând chiar să inspire filmul „Lord of War” (2005). Deținut timp de cincisprezece ani în Statele Unite, dl. Bout a fost schimbat în decembrie 2022 cu o jucătoare de baschet americană acuzată de consum de droguri de autoritățile rusești, și a fost instalat în septembrie trecut ca deputat „de opoziție” în parlamentul din Oulianovsk, o regiune îndepărtată a Rusiei.
Un alt caz de încălcare a principiilor majore este cel descoperit în iunie trecut de institutul KSE din Kiev, în asociere cu grupul de lucru internațional Yermak-McFaul privind sancțiunile rusești, care a arătat că o mare parte din armamentul Moscovei, inclusiv rachetele balistice și de croaziere, utilizează intensiv componente electronice fabricate în Statele Unite, Regatul Unit, Germania, Țările de Jos, Japonia, Israel și China. Echipamentul sensibil a fost achiziționat prin căi ocolite, cu complicitatea negociatorilor chinezi. Comerțul cu arme este uneori opera unor actori neașteptați. În Ucraina, organizația neguvernamentală „Come Back Alive” (Reviens vivant) este probabil singura din lume care poate echipa soldații cu drone, lansatoare de rachete sau alte arme grele, datorită colectărilor sale de fonduri și a unei aprobări oficiale. Alte organizații ucrainiene furnizează tablete pentru ghidarea artileriei, protecții individuale și tot ce poate îmbunătăți viața zilnică a luptătorului (9).
Piața mondială a armelor, stimulată de conflictele actuale, se îmbogățește și cu noi tipuri de echipamente: pe lângă dronele de diverse tipuri, care au devenit esențiale în dotarea armatelor, recurgerea la sateliți cu utilizare militară devine din ce în ce mai răspândită. Și americanii au un avans considerabil în ceea ce privește altitudinea mare. Menționăm de asemenea instrumentele de explorare a fundurilor marine, în perspectiva controlului (de exemplu, cabluri submarine) sau a unei exploatări viitoare (cum ar fi nodulii polimetalici (10)), precum și armele hipersonice, un domeniu de competiție între americani și ruși, de care tot mai multe armate vor trebui să se intereseze. Mai putem menționa echipamentele de protecție cibernetică și atac cibernetic, instrumentele de luptă informațională sau de apărare a rețelelor de comunicații; fără a vorbi despre ceea ce privește conceperea versiunilor viitoare de tancuri, avioane de luptă, nave de luptă, pe orizontul anilor 2035 – 2045. La aceste cercetări s-au angajat industriile de armament ale țărilor cele mai avansate în acest domeniu.
