De la începutul intervenției militare a Israelului în Gaza, ca represalii pentru atacul sângeros al Hamas din 7 octombrie 2023, houthiștii yemeniți — care aparțin zaidismului, unul dintre cele trei principale curente ale șiismului — își intensifică acțiunile de destabilizare a traficului maritim în strâmtoarea Bab El Mandeb. Cu o lungime de 193 de kilometri și o lățime de 32 de kilometri, acest pasaj, numit în arabă „poarta plângerilor”, separă peninsula arabă de Cornul Africii și oferă acces la canalul Suez. Rebelii lansează drone echipate cu încărcături explozive sau rachete împotriva navelor de marfă sau a petrolierelor și organizează uneori operațiuni aeropurtate pentru a prelua controlul acestora. „Pentru a îndeplini datoria noastră religioasă, morală și umanitară în sprijinul celor care au fost vătămați în Palestina și în Gaza”, justifică domnul Yahya Sarre, unul dintre purtătorii de cuvânt ai houthiștilor.
Între 19 noiembrie și mijlocul lunii februarie, s-au înregistrat peste 30 de atacuri împotriva transportatorilor. Fără să se consulte sau să se coordoneze între ei, mai mulți dintre aceștia au decis, la mijlocul lunii decembrie, să-și redirecționeze flota, obligând-o să ocolească Africa prin Capul Bunei Speranțe. Destul pentru a bulversa comerțul mondial. Potrivit Institutului Kiel pentru Economia Mondială (IfW Kiel), în prezent doar 200.000 de containere tranzitează prin Marea Roșie, comparativ cu 500.000 înainte de începerea atacurilor. Fiind un nod vital pentru transportul mondial de mărfuri, cu 12% din comerțul internațional — din care 30% reprezintă totalul de containere transportate —, această strâmtoare este de asemenea crucială pentru hidrocarburi, în special pentru petrol și gaz natural lichefiat (GNL). Anual, în medie, între 4% și 8% din încărcăturile mondiale de GNL tranzitează prin Canalul Suez, în timp ce aproximativ 8 milioane de barili de petrol traversează Marea Roșie zilnic. Dacă strâmtoarea Bab El Mandeb este un punct cheie al economiei mondiale, este de asemenea și punctul său vulnerabil.
Trei strâmtori și un canal
La începutul secolului XXI, protecția navigației în Golful Aden împotriva amenințărilor teroriste și actelor de piraterie s-a organizat inițial prin îmbarcarea de gărzi private pe navele comerciale. Până când, în final, în 2008, rezoluția 1816 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (ONU) a deschis calea intervenției statelor în apele teritoriale somaleze pentru a combate pirateria. Misiunea europeană „Atalante” a fost astfel lansată la sfârșitul anului 2008 și participă la supravegherea maritimă și aeriană a golfului din Djibouti. Dar resursele sunt limitate, deoarece „în prezent, dispune de facto doar de două nave și două avioane pentru a patrula o suprafață maritimă foarte vastă”, dezvăluie un expert care a condus un studiu despre misiune. Formată în aprilie 2022, Forța "Combined Task Force 153" (CTF-153), sub comandament american și stabilită în Bahrein, nu a primit forțe suplimentare pentru a-și îndeplini mandatul de securizare a apelor din Egipt și Arabia Saudită până în Oman. Conducând această forță maritimă, viceamiralul Charles „Brad” Cooper recunoaște că nu avea ca scop să mărească „prezența navelor și avioanelor în Marea Roșie și Golful Aden, ci să facă flota [existentă] mai eficientă”. Potrivit unei surse care colaborează cu „Atalante”, lipsa schimbului de informații între actorii implicați ar prejudicia această eficiență. Deși a existat, într-adevăr, un cadru de cooperare între europeni și americani, numit „Forumul Shade”, care include industria transportului maritim și se ocupă de piraterie și de toate amenințările la adresa securității maritime, în realitate o rivalitate între forțele militare a reprezentat un obstacol insurmontabil pentru orice formă de colaborare. În cele din urmă, inițiativa a fost abandonată.
Flota Europeană
Astfel, rebelii care au preluat controlul asupra Sanaa în septembrie 2014, înlăturând guvernul președintelui Abd Rabbo Mansour Hadi, nu au așteptat războiul din Gaza pentru a destabiliza regiunea. La Sanaa, liderii lor își iau deciziile într-o bună înțelegere cu conducătorii Republicii Islamice Iran și reprezentanții Hezbollahului libanez. Teheranul a respins acuzațiile Statelor Unite privind implicarea sa în atacurile din Marea Roșie (23 decembrie). „Axa rezistenței dispune de propriile forțe și acționează în conformitate cu propriile decizii și capacități”. a declarat la 23 decembrie vice-ministrul iranian al afacerilor externe, domnul Ali Bagheri. Pe parcursul ultimului deceniu, houthiștii au reprezentat un avantaj pentru Iran în rivalitatea sa cu Arabia Saudită. În acest context au vizat, în septembrie 2019, două instalații (...)
