Din punct de vedere al dreptului internațional, situația este clară: Rusia ocupă ilegal vecinul său, Ucraina, la fel cum Israelul ocupă ilegal vecinul său palestinian, lucru condamnat de nenumărate ori de Națiunile Unite. Ambele situații ar trebui să provoace aceeași reprobare din partea Occidentalilor, care susțin ideea unui „ordine bazată pe reguli” (ruled-based order). Totuși, nu este așa. Într-un caz, Statele Unite și Uniunea Europeană stau alături de țara agresată; în celălalt, de partea agresorului.
De la începutul războiului, Batrânul Continent a deschis larg ușile pentru milioane de exilați ucraineni, într-o demonstrație de ospitalitate care i-ar face invidioși pe refugiații din Irak, Siria sau Afganistan. „Ucrainenii ne seamănă”, a justificat un editorialist britanic. „Ei urmăresc Netflix, au conturi pe Instagram, votează în alegeri libere și citesc ziare necenzurate (1). Nimeni nu propune să primească sutele de mii de locuitori care ar dori să fugă din Gaza. După patruzeci și patru de zile de bombardamente israeliene, președintele francez Emmanuel Macron a acceptat cu greu să primească cincizeci de copii palestinieni răniți, „dacă acest lucru [era] util și necesar”.
Washington și Bruxelles au răspuns la invazia rusă impunând sancțiuni draconice Moscovei (embargou pe petrol, restricții comerciale și bancare, înghețarea activelor oligarhilor, interzicerea difuzării Russia Today în Europa...). Au fost lansate apeluri pentru boicotarea sportivilor, muzicienilor, cineaștilor, scriitorilor. Expoziții au fost anulate, concerte dezorganizate. Nimic similar pentru Israel. Fondat în 2005, mișcarea Boicot, Dezinvestire, Sancțiuni (BDS) militează, în zadar, pentru adoptarea unor măsuri de represalii împotriva Tel-Avivului. Etichetat frecvent ca antisemit, este ostracizat în Germania și interzis în aproximativ treizeci de state americane. În Franța, este supus urmăririi judiciare, în timp ce Canada interzice promovarea acestuia.
Inventarul asimetriilor pare să nu se mai sfârșească. În timp ce Occidentul livrează arme Ucrainei ocupate, vinde arme Israelului ocupant, amenințând în același timp cu represalii pe cei care ar sprijini militar Palestina. Președintele american Joseph Biden a calificat distrugerea spitalului din Mariupol ca fiind „o rușine pentru întreaga lume”, dar tace când Israelul, prin bombardamentele și blocadele sale, lasă un sfert din spitalele din Gaza nefuncționale. A denunțat masacrul din Bucea ca fiind un „genocid”, dar refuză să solicite încetarea focului în Gaza, unde aproape 20.000 de persoane au murit în mai puțin de trei luni...
Comentatorii occidentali au adesea raportat cele 1.200 de victime ale Hamas la o populație israeliană de 8 milioane de locuitori, calculând că pentru o țară de 331 milioane de locuitori, cum sunt Statele Unite, echivalentul uciderilor de către Hamas ar fi asasinarea a 50.000 de civili, adică „de 20 de ori 11 septembrie”, pentru Franța 10.000, adică „100 de Bataclan”. Dar ce s-ar întâmpla dacă am compara de asemenea cele 20.000 de victime din Gaza pentru o populație de 2,3 milioane de locuitori? În Franța, asta ar însemna 580.000 de morți. Și pentru Statele Unite, aproximativ 2,8 milioane, adică mai mult decât totalul cumulat al tuturor războaielor lor din istorie, inclusiv Războiul Civil. Aproape 70% din populația din Gaza a fost condamnată la exod. Deci, să comparăm și aici: echivalentul ar fi aproximativ 50 de milioane de francezi și aproape 200 de milioane de americani...
