În Statele Unite, dl Donald Trump accentuează o întorsătură protecționistă începută în primul său mandat și continuată de dl Joseph Biden. În India, dl Narendra Modi preferă să îndure mânia Washingtonului decât să-și deschidă piața produselor agricole americane. În China, celebrarea oficială a liber-schimbului nu împiedică Beijingul să-și susțină campionii naționali și să-și protejeze industriile strategice. „Sistemul comercial mondial așa cum l-am cunoscut este mort", rezumă dl Michael Froman, reprezentant comercial al Statelor Unite între 2013 și 2017. Peste tot? Nu! Un sat de birocrați ireductibili persistă să le impună populațiilor sale penitența liber-schimbului: Uniunea Europeană.
Respingerea comercială administrată Bruxelles-ului de Washington ar fi putut conduce liderii europeni să-și reevalueze certitudinile. Dorind să evite amenințarea americană de a taxa cu 30% produsele europene, Comisia a acceptat, pe 27 iulie trecut, un acord asimetric extrem de defavorabil. Textul prevede că exporturile europene vor plăti un drept de vamă de 15% la intrarea în Statele Unite, în timp ce produsele industriale și anumite produse agricole (ulei de soia, semințe de cultură, cereale, fructe cu coajă lemnoasă, ketchup, biscuiți, cacao) provenind din America vor pătrunde liber pe teritoriul european. Comisia s-a angajat, de asemenea, ca Vechiul Continent să achiziționeze produse energetice americane în valoare de 700 de miliarde de euro și să strângă 550 de miliarde de euro în investiții private europene pe teritoriul Statelor Unite.
Nici acest lucru nu a fost însă de ajuns pentru ca dna Ursula von der Leyen, președinta Comisiei, să accepte să tempereze doctrina Uniunii. Pe 3 septembrie trecut, Comisia Europeană a validat un acord de liber-schimb cu Piața Comună a Sudului (Mercosur, care reunește Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay și Uruguay), a cărei idee apăruse... în 1999. Pe atunci, președintele Statelor Unite se numea William Clinton, comisarul european pentru comerț era Pascal Lamy, iar directorul general al Fondului Monetar Internațional (FMI) era Michel Camdessus: trei întruchipări ale unui val liber-schimbist care s-a dezlănțuit pe planetă la sfârșitul secolului al XX-lea. Era acum peste un sfert de veac. De atunci, o criză financiară de amploare, o pandemie care a semănat haos în lanțurile de aprovizionare, o accelerare a dereglării climatice au lămurit lumea asupra consecințelor directe ale liber-schimbului: șomaj în masă și dezindustrializare în Occident, menținerea populațiilor în sărăcie în Sud, agravarea crizei ecologice.
Sute de mii de locuri de muncă în plus?
Nimic din toate acestea nu o preocupă pe dna von der Leyen. Potrivit Comisiei, acordul de liber-schimb cu Mercosur, precum și cel semnat în aceeași zi cu Mexicul, „constituie un element esențial al strategiei Uniunii Europene de diversificare a relațiilor sale comerciale. [Acestea] vor crea oportunități de export în valoare de mai multe miliarde de euro (...), vor contribui la creșterea economică și la competitivitate [și] vor susține sute de mii de locuri de muncă europene". În ceea ce privește Mercosur, scopul este creșterea volumului schimburilor comerciale prin reducerea sau eliminarea taxelor vamale pentru peste 91% din mărfuri. Dna von der Leyen pretinde, de asemenea, că securizează aprovizionarea europeană (…)
