Câteva note de chitară se aud din tufișul din inima stepei din împrejurimile Pokrovskului, în regiunea Donețk (estul Ucrainei). În această dimineață de mai 2024, așezați pe bănci de lemn improvizate, la umbra unei plase de camuflaj întinse între copaci, în jur de cincisprezece bărbați în uniformă, de toate vârstele, cu fețele obosite, așteaptă masa. Focuri de artilerie Asurzitoare urmate de trecerea în trombă a unui elicopter ne reamintesc că linia frontului se află la doar douăzeci de kilometri de aici. Domnul Oleksii Chouryga pregătește masa. Pentru el este important să fie alături de soldații care se întorc dintr-o misiune de luptă. Împreună cu Dmytro și Tetiana, el face parte din unitatea de sprijin psihologic a celei de-a 47-a brigăzi mecanizate a armatei ucrainene. Una dintre cele mai angajate pe front. „Băieții vor putea să se relaxeze, să se spele și să-și curețe lucrurile", afirmă Dmytro, indicând un vechi camion-cisternă kaki care funcționează ca saună mobilă. „E important pentru moralul lor."
Anxietate, tulburări de adaptare și de comportament, insomnie, angoase... Domnul Chouryga constată propagarea tulburărilor post-traumatice. Pe lângă teama de moarte și șocurile legate de explozii, acest ofițer superior atribuie alți factori presiunii extreme care apasă asupra soldaților: „Cu utilizarea tehnologiilor digitale, controlul cerului și dronele, oamenii au sentimentul că sunt supraveghiați constant. Sunt epuizați. Numărul psihologilor militari crește, dar sistemul de formare nu răspunde nevoilor unui astfel de război."
Prima observare de „kontuzia"
De la începutul ostilităților, în februarie 2022, sănătatea mintală se impune ca o miză de primă importanță: chiar dacă o treime dintre ucrainenii intervievați estimează că problemele lor nu implică îngrijire medicală, mai mult de nouă din zece ar prezenta cel puțin un simptom de tulburări anxioase, iar șase din zece ar putea dezvolta patologii grave. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), atacurile asupra zonelor civile au provocat, în același timp, la aproape 3,9 milioane de persoane simptome de stres moderat până la sever și au distrus unitățile medicale unde să le îngrijească. Soția președintelui ucrainean, doamna Olena Zelenski, a lansat un vast program de sensibilizare. Intitulat „Cum ești?", el promovează dezvoltarea unei culturi a îngrijirii în materie de sănătate mintală.
Ucrainenii și rușii împart o lungă istorie a psihiatriei de război. În cadrul Imperiului, prima observare de kontuzia (comoție cerebrală sau traumatism cranian provocat de un impact violent sau o explozie) datează din războiul ruso-turc din 1877-1878, unul dintre primele conflicte din Europa care a recurs la armele moderne — artilerie și mine. În timpul războiului ruso-japonez (1904-1905) apare „psihiatria de la front". Concepută de generalul și psihiatrul Piotr Mihailovici Avtocratov, ea constă în identificarea răniților psihic în cea mai mare proximitate de front pentru ca echipele mobile de asistenți și psihiatri să le acorde primele ajutoare. În același context, psihiatrul german Georg Honigmann — angajat în Crucea Roșie rusă — elaborează categoria de „nevroză de război".
Ea își ia avântul după primul război mondial — uneori sub numele de „obuzită" — și desemnează tulburările pe care le manifestă soldații la front sau în spatele acestuia. Simptomele includ expresii fizice și psihice diverse, adesea fără leziune aparentă — tremurături, vărsături, paralizii, mutism, rictus, surditate, orbire, pierderi de memorie... —, și rămân prea des asociate cu isteria, ba chiar cu lașitatea sau slăbiciunea. Pentru o conștientizare, a trebuit să așteptăm cel de-al doilea conflict mondial, și mai ales sfârșitul războiului din (…)
