Printre numeroasele alegeri care au marcat anul 2024, nu era de așteptat ca scrutinul prezidențial din România să ocupe un loc aparte. Din 1989, odată cu căderea comunismului, Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Național Liberal (PNL), ambele atlantiste și proeuropene, și-au alternat guvernarea, când nu au condus împreună, așa cum se întâmplă în prezent. Prin urmare, o surpriză de amploare internațională părea improbabilă.
Totuși, aceste alegeri vor rămâne în istorie. Nu doar pentru rezultatele lor – care l-au văzut pe premierul și marele favorit Marcel Ciolacu (PSD) eliminat încă din primul tur, la fel ca omologul său din PNL –, ci mai ales pentru deznodământul lor: o anulare pur și simplu, din cauza unui vot considerat nesatisfăcător. De-a lungul timpului, guvernanții din întreaga lume au experimentat diverse metode de a ocoli voința alegătorilor: ignorarea verdictului urnelor prin impunerea unui tratat respins prin referendum, folosirea unor stratageme instituționale pentru a se menține la putere în ciuda unei înfrângeri, sau inventarea unor acuzații de fraudă pentru a submina legitimitatea unui candidat… Însă niciodată, într-o țară democratică, nu s-au șters milioane de voturi în acest mod.
Totul începe cu rezultate neașteptate în seara zilei de 24 noiembrie. Călin Georgescu, care oscila între 5 și 9% în sondaje, ajunge pe primul loc cu 23% din voturi, urmat de lidera unui mic partid centrist, Elena Lasconi. Câștigătorul se prezintă ca un candidat „antisistem”. Odată afiliat extremei drepte, candidează acum ca independent, fără partid și fără fonduri de campanie, nefiind nici invitat la principala dezbatere între candidați. Promovând suveranitatea alimentară și energetică, acesta denunță globalizarea, inflația, imigrația, NATO, Uniunea Europeană, ajutoarele pentru Kiev, vaccinurile împotriva Covid-19… Toate acestea, exclusiv pe TikTok și YouTube, într-un discurs impregnat de ezoterism și apeluri la Isus.
Faptul că o astfel de personalitate ar putea ajunge la conducerea unei țări prin care tranzitează cerealele ucrainene și care va găzdui în curând cea mai mare bază a Alianței Atlantice nu putea decât să provoace o reacție vehementă. Pe 28 noiembrie, Consiliul Național de Apărare, condus de președintele în exercițiu Klaus Iohannis (PNL), acuză TikTok că i-ar fi acordat un „tratament preferențial” D-lui Georgescu. În urma acestei declarații, Consiliul Național al Audiovizualului solicită Bruxelles-ului – care reacționează imediat – să investigheze aceste „amplificări algoritmice” și „potențialele riscuri pentru securitatea națională”. Pe 4 decembrie, președintele Iohannis dezvăluie documente ale serviciilor secrete care vorbesc despre o ingerință externă. Pe baza acestor documente, cei nouă judecători ai Curții Constituționale – toți numiți de PSD și PNL – vor fundamenta decizia de anulare a scrutinului, sub aplauzele cancelariilor și presei occidentale.
Ce spun aceste note „declasificate”? Că influenceri ar fi fost plătiți să-l promoveze pe Dl. Georgescu, cu un total de 380.000 de euro – o sumă nesemnificativă comparativ cu cei 11 milioane de euro cheltuiți de Dl. Ciolacu pentru promovarea programului său. Candidatul ar fi beneficiat și de sprijinul coordonat al 25.000 de conturi TikTok, menite să crească viralitatea videoclipurilor sale. Mii de atacuri cibernetice ar fi vizat, de asemenea, infrastructura informatică electorală. Și… atât. Nicio dovadă de intervenție străină sau de vreo colaborare cu Călin Georgescu.
Cu sau fără mâna Moscovei, operațiunea pare oricum derizorie. În Statele Unite, Kamala Harris a cheltuit 140 de milioane de dolari pentru a-și crește audiența pe Facebook și Instagram, de șase ori mai mult decât contracandidatul său, și tot a pierdut. Viralitatea unui mesaj nu este suficientă: trebuie să și convingă.
Dar, de acum, e clar: datorită României și Bruxelles-ului, toți cei a căror voce este ignorată de mass-media sau redusă la tăcere de rețelele sociale vor putea obține, fără mari eforturi, anularea unui scrutin dacă rezultatul nu le convine. Punem pariu?
