La New York, la nord de Brooklyn, se ascunde o veritabilă strâmtoare a Beringului. Un dig lung de câțiva kilometri leagă cartierele Coney Island și Brighton Beach, dar între ele există un întreg univers care le separă. Pe de-o parte, un parc de distracții centenar, Luna Park, cu Magazinașele sale și plaja sa imensă, unde se relaxează un concentrat al Americii, vorbind engleză sau spaniolă. Pe de altă parte, un cartier cu o majoritate rusofonă, cu restaurante și cafenele „Tatiana”, conversațiile înăbușite ale unei populații aproape exclusiv albe și semnele în chirilică. În afară de panourile și semafoarele tipic americane, nimic nu sugerează că te afli în New York. Puținele clădiri înalte sunt „projects”, locuințe cu chirii accesibile, monocrome și vechi, ale căror balcoane sunt împodobite cu numeroase steaguri ucrainene.
„Majoritatea imigranților din Brighton Beach au venit din Odessa. Au fugit de pogromurile rusești pe vremea țarului Nicolae al II-lea, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”, explică doamna Pat Singer, o americancă de origine ucraineană aflată la conducerea Brighton Neighborhood Association. Ea precizează: „Dacă majoritatea erau evrei din Ucraina, erau și mulți ruși, mai ales moscoviți, care s-au exilat înainte de al Doilea Război Mondial.” Vocea sexagenarei devine mai gravă la evocarea propriei sale familii: „Eu însămi nu mai am nicio rudă în Ucraina, familia mea a fost masacrată de Hitler. Doar bunicul meu mi-a transmis amintirile despre pământul său natal.” Această dezrădăcinare este destinul comun al multor familii din cartier care adesea bat la ușa asociației conduse de doamna Pat Singer. Creată în 1977, aceasta le-a permis unora să afle mai multe despre strămoșii lor, datorită arhivelor colectate.
În „Little Odessa” — porecla acestui cartier populat de aproximativ 35.000 de persoane — locuitorii, fie de origine rusă, fie ucraineană, trăiesc în mare parte în armonie, în ciuda războiului care face ravagii între cele (…)
