„Vom provoca prăbușirea economiei ruse”, declara domnul Bruno Le Maire, Ministrul Economiei al Franței, la începutul lunii martie 2022. Douăsprezece pachete de sancțiuni mai târziu, Rusia înregistrează o creștere economică mai mare decât cea a Uniunii Europene și a Statelor Unite pentru al doilea an consecutiv: după o creștere de 3,6% a produsului intern brut (PIB) în 2023, economia ar urma să crească cu 3,2% în 2024, potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI), care și-a revizuit din nou prognozele în sens pozitiv. Desigur, militarizarea economiei, alături de lipsa forței de muncă și dificultățile de acces la tehnologiile occidentale, ar putea avea un efect negativ pe termen mediu. Însă performanțele economiei ruse, recunoscute de marea majoritate a analiștilor și confirmate de instituțiile internaționale, au constituit o surpriză de proporții pentru Occident. Declarațiile domnului Le Maire au făcut ecou unor poziții similare exprimate de președintele american, domnul Joseph Biden, și de președinta Comisiei Europene, doamna Ursula von der Leyen. Aceste afirmații reflectau un consens la nivelul elitelor occidentale, conform căruia armata rusă, în curând lipsită de echipamente din cauza deficitului de componente electronice și privată de finanțare din lipsă de petrodolari, va fi înfrântă în Ucraina. Doi ani mai târziu, realitatea este însă cu totul alta. În acest context, cum se poate explica diferența considerabilă dintre rezultatele dezamăgitoare ale politicii de sancțiuni și așteptările inițiale?
Prima eroare a fost tratarea economiei ruse ca fiind neglijabilă. Pentru a rezuma această percepție, domnul Clément Beaune, pe atunci secretar de stat francez pentru afaceri europene, declara în februarie 2022: „Rusia are un PIB cât al Spaniei.” Afirmația este atât imprecisă, cât și simplistă. Conform Băncii Mondiale, PIB-ul nominal al Rusiei ocupa locul opt în 2022 (locul cincisprezece pentru Spania), iar, calculat după paritatea puterii de cumpărare (PIB PPC), economia rusă se situa pe locul cinci la nivel global, chiar înaintea Germaniei. Pe de altă parte, dimensiunea unei economii reflectă doar parțial puterea unui stat. În ciuda unor vulnerabilități incontestabile, precum dependența sa de veniturile petroliere și gazeifere, Moscova deține o poziție de lider în numeroase sectoare strategice: este unul dintre cei mai mari trei producători și exportatori de hidrocarburi, metale neferoase și cereale. Rusia este, de asemenea, cel mai mare exportator de centrale nucleare și una dintre primele trei puteri spațiale. În 2023, Rusia a realizat nouăsprezece lansări spațiale, comparativ cu doar trei pentru întreaga Europă. Producția sa de electricitate, un indicator utilizat frecvent pentru a evalua capacitatea industrială, o plasează pe locul patru la nivel mondial, după China, Statele Unite și India. Având aceste date în vedere, devine mai puțin surprinzător că Rusia produce în prezent mai multe obuze decât toate țările occidentale la un loc.
Elitele ruse sunt adesea percepute ca fiind incompetente din cauza unui sistem politic bazat pe corupție și nepotism. Deși aceste caracteristici nu sunt, desigur, nefondate, ele nu rezumă întreaga realitate a acestei țări. În ultimul deceniu, președintele Vladimir Putin a realizat o amplă schimbare a elitelor politice și administrative, atât la nivelul executivului regional, cât și în cadrul guvernului federal. Noii lideri sunt tehnocrați cu experiență, care și-au dovedit competența fie în sectorul privat, fie în administrațiile din care provin. Această politică a fost implementată de Serghei Kirienko: provenit din tabăra liberală, acesta a transformat Rosatom într-un gigant mondial al energiei nucleare, înainte de a deveni adjunctul șefului puternicei administrații prezidențiale în 2016. Într-un articol publicat în Foreign Affairs, Alexandra Prokopenko, cercetătoare la Fundația Carnegie și o voce critică față de situația din Rusia, afirmă că „economia rusă este condusă de tehnocrați competenți și [că] Putin ascultă opiniile lor ”.
Prevenirea ieșirilor de capital
Din 2014, odată cu anexarea Crimeei, Kremlinul a implementat o politică de reziliență economică pentru a face față presiunii occidentale. Măsurile de „substituire a importurilor” au permis țării să atingă autosuficiența alimentară în câțiva ani. Aceste măsuri s-au dovedit, de asemenea, eficiente în domeniul financiar: în 2015, autoritățile au lansat Sistemul Național de Plăți prin Carduri (SNPC), care garantează funcționarea tuturor cardurilor emise de băncile ruse pe teritoriul național. În mod similar, Banca Centrală a Rusiei a creat Sistemul Rus de Mesagerie Financiară (SPFS), echivalentul național al sistemului de plăți Swift. Aceste dispozitive și-au dovedit eficiența în martie 2022, când sancțiunile au obligat Visa și Mastercard să „deconecteze” (…)