Cu o mișcare rapidă și energică, glonțul este introdus acționând închizătorul. Arma este ferm ținută în mână, cu ambele brațe întinse, țeava îndreptată către țintă, ochiul coordonează alinierea vizorilor din față și din spate. Apoi, într-o respirație calmă, degetul arătător apasă delicat pe trăgaci. Într-o fracțiune de secundă, universul explodează: cartușul este ejectat lateral, detonația zdruncină timpanele în ciuda căștilor antifonice, iar forța de recul împinge partea superioară a trunchiului înapoi, în timp ce țeava se ridică cu aproximativ zece centimetri. Lumea de după explozie este dominată de mirosul înțepător și omniprezent al prafului de pușcă. Folosind binoclul, Sandra examinează ținta fixată pe un suport de lemn, înfipt în pământul arid al poligonului de tragere. Cu un zâmbet larg pe buze, ea pune pe masă pistolul său Smith & Wesson M&P Shield, calibrul.40, și exclamă: „În centru!” Această tânără asistentă medicală, de origine mexicană, se antrenează de puțin timp cu arma de foc. O întâlnim într-o dimineață de sâmbătă, alături de alți membri ai Ben Avery Shooting Facility, situat în nordul Phoenixului, capitala Arizonei.
În mijlocul deșertului, printre înalții cactuși saguaro, acest gun range (poligon de tragere) se întinde pe 668 de hectare. În cadrul celei mai mari instalații publice de acest gen din Statele Unite, se desfășoară la nesfârșit rânduri de mici mese de tragere din ciment, acoperite cu un acoperiș rustic din tablă, în spatele cărora trăgătorii, fie singuri, fie în familie — accesul fiind permis de la vârsta de 5 ani — se antrenează cu una sau mai multe arme, de la carabine cu aer comprimat până la puști cu rază lungă de acțiune, inclusiv semiautomate. Fiecare repetă aceleași mișcări, cu atenție și metodă. Nimic nu-i distrage, nici măcar căldura, deși termometrul arăta deja 43° C în acea dimineață. Singurele lucruri care contează sunt ținta, cercurile ei concentrice, chipurile umane sau micii extratereștri colorați care îi încântă pe cei mai tineri.
Totul se desfășoară lin și fără incidente. Se pune accent pe siguranță — purtarea căștii și a ochelarilor de protecție este obligatorie —, disciplina — cartușele împrăștiate pe sol trebuie adunate la sfârșitul sesiunii cu mături lăsate la dispoziția trăgătorilor — și convivialitate — mesele de picnic sunt dotate cu grătare și dispuse la ieșirea din poligon, unde vizitatorii pot rămâne să campeze.
“Noi suntem cetățenii americani prin definiție”
"De la pandemia de Covid, afacerile merg destul de bine", se bucură John, proprietarul unei armurării în Cave Creek, în suburbia de nord a Phoenixului. Vânzările de arme în Statele Unite urmează regulat un ciclu de expansiune și recesiune. Și dacă explozia lor în timpul pandemiei era previzibilă, din cauza unui sentiment de insecuritate, profilul cumpărătorilor nu era: 23 de milioane de arme de foc au fost achiziționate în 2020, iar 8,4 milioane dintre cumpărători s-au echipat pentru prima dată. În spatele contorului său vitrat care expune modele de toate mărimile, John confirmă: "Nu sunt clienții obișnuiți." Un studiu publicat în decembrie 2021 indică faptul că aproximativ jumătate dintre ei sunt femei și că 40% aparțin unei minorități rasiale.
Mi-am cumpărat prima armă în 2016, în timpul alegerilor lui Donald Trump", ne explică doamna Colette Jennings, o afro-americană în jurul vârstei de treizeci de ani, stând în fața unei farfurii cu cartofi prăjiți și un pahar de suc într-un fast-food din Tucson, al doilea oraș ca mărime din Arizona. "Ca mulți din comunitatea afro-americană, am fost alarmată de atacurile împotriva membrilor comunității noastre la mitingurile sale și de comentariile pline de ură ale susținătorilor săi pe rețelele sociale." De atunci, arma nu a mai părăsit-o. Când în mai 2020 poliția l-a ucis pe George Floyd, acest lucru a declanșat o serie de proteste în întreaga țară sub sloganul "Black Lives Matter". Doamna Jennings a decis atunci să militeze pentru apărarea celui de-al doilea amendament al Constituției americane, care presupune garantarea dreptului de a deține și purta armă.
Cazul ei ilustrează creșterea, majoritar feminină, cu peste 25% a numărului de membri ai National African American Gun Association (NAAGA) în 2020, în mijlocul acestei perioade tulburi. Fondată în 2015, asociația numără acum aproape 50.000 de membri. Chiar dacă posesia unei arme de foc de către un afro-american nu este ceva comun. Transportul unei arme în geanta sa a rezultat în arestarea preventivă a fratelui doamnei Jennings. Foarte puțini albi întâmpină asemenea dificultăți.
În 1967, guvernatorul Californiei de atunci — un anumit Ronald Reagan — promulga Legea Mulford, care interzicea purtarea vizibilă a unei arme în spațiul public fără permis. În realitate, intenția era de a dezarma membrii Black Panthers care patrulau legal pe străzile din Oakland pentru a „monitoriza acțiunile poliției”. Legile de control al armelor de foc în Statele Unite au fost mereu un „instrument de opresiune a afro-americanilor ”, afirmă Angela Stroud, sociolog la Northland College (Wisconsin), în scopul de a preveni revoltele pe plantații și de a limita accesul la cetățenie prin legi segregative — numite „Jim Crow”, implementate între 1877 și 1964. „Merităm să avem dreptul de a purta arme de foc pentru că noi suntem cetățenii americani prin definiție”, consideră domnul Philip Smith, fondator și președinte al NAAGA. „Ne-am luptat și am murit pentru această țară când eram doar sclavi. Acesta nu este un drept primit de la Dumnezeu, ci unul care derivă din cetățenia noastră americană.”
În 2020, în Statele Unite au fost înregistrate 19.613 omucideri prin armă de foc, o creștere istorică de 25% față de anul anterior și un moment de cotitură. Numărul simbolic de 20.000 de decese a fost depășit în anii următori, 2021 și 2022, cu 21.068, respectiv 20.390 de morți. În acest context, marcat și de multiplicarea „atacurilor în masă” (adică cu cel puțin 4 morți), nu doar afro-americanii se înarmează. Domnul Philip Gomez, student la drept de origine mexicană la Universitatea din California, Berkeley, a decis să creeze Latino Rifle Association după ce în august 2019, un atacator a ucis 23 de persoane într-un supermarket Walmart din El Paso, Texas, mergând acolo cu intenția explicită de a ucide cât mai mulți imigranți și mexicani posibil. Conform lui Gomez, Latino Rifle Association trebuie să ofere membrilor săi posibilitatea de a se forma în autoapărare armată, fără a fi nevoiți să frecventeze cluburi de tir unde se flutură steaguri confederate și unde armele sunt decorate cu autocolante „Construiți zidul”, în referire la proiectul domnului Trump de mărire a zidului existent la frontiera mexicană.
Comunitatea LGBTQ (lesbiene, gay, bisexuali, trans și queer) se organizează de asemenea, așa cum explică domnul Jason D., președintele secției din Phoenix a Pink Pistols, un club de deținători de arme de foc destinat persoanelor aparținând unei minorități sexuale sau de gen. L-am întâlnit la ieșirea de la o sesiune de antrenament la Shooter’s World, un poligon de tir dintr-o suburbie săracă și industrială a Phoenixului: „Este unul dintre rarele locuri unde nu suntem hărțuiți, unde membrii comunității mele sunt acceptați. Venim aici o dată pe săptămână, dar nu îmi plac armele, nu îmi place să trag.” Enumerând ultimele atacuri homofobe și transfobe cu armă de foc, dintre care cel mai mortal a ucis cincizeci de persoane într-un club gay din Orlando, Florida, în 2016, el concluzionează: „Nu am altă alegere decât să am mereu o armă la mine.”
Sociologul David Yamane, profesor la Universitatea Wake Forest și fondatorul blogului Gun Culture 2.0, explică faptul că, în Statele Unite, deși proprietarul tipic de armă de foc este alb, în vârstă, de sex masculin, politic conservator, din sud și rural, cultura armelor a depășit întotdeauna acest profil. „Dintre cei cincizeci de milioane de proprietari de arme de foc, aproximativ douăzeci de milioane sunt conservatori tradiționali, același număr se descriu ca fiind politic moderați, iar cei rămași se identifică ca liberali”, în sensul american de progresist. „Acest ultim grup include o proporție importantă de noi veniți. Foarte divers, el include socialiști, anarhiști, dar și libertarieni sau democrați (…)
