Cu o mișcare rapidă și energică, glonțul este introdus acționând închizătorul. Arma este ferm ținută în mână, cu ambele brațe întinse, țeava îndreptată către țintă, ochiul coordonează alinierea vizorilor din față și din spate. Apoi, într-o respirație calmă, degetul arătător apasă delicat pe trăgaci. Într-o fracțiune de secundă, universul explodează: cartușul este ejectat lateral, detonația zdruncină timpanele în ciuda căștilor antifonice, iar forța de recul împinge partea superioară a trunchiului înapoi, în timp ce țeava se ridică cu aproximativ zece centimetri. Lumea de după explozie este dominată de mirosul înțepător și omniprezent al prafului de pușcă. Folosind binoclul, Sandra examinează ținta fixată pe un suport de lemn, înfipt în pământul arid al poligonului de tragere. Cu un zâmbet larg pe buze, ea pune pe masă pistolul său Smith & Wesson M&P Shield, calibrul .40, și exclamă: „În centru!” Această tânără asistentă medicală, de origine mexicană, se antrenează de puțin timp cu arma de foc. O întâlnim într-o dimineață de sâmbătă, alături de alți membri ai Ben Avery Shooting Facility, situat în nordul Phoenixului, capitala Arizonei.
În mijlocul deșertului, printre înalții cactuși saguaro, acest gun range (poligon de tragere) se întinde pe 668 de hectare. În cadrul celei mai mari instalații publice de acest gen din Statele Unite, se desfășoară la nesfârșit rânduri de mici mese de tragere din ciment, acoperite cu un acoperiș rustic din tablă, în spatele cărora trăgătorii, fie singuri, fie în familie — accesul fiind permis de la vârsta de 5 ani — se antrenează cu una sau mai multe arme, de la carabine cu aer comprimat până la puști cu rază lungă de acțiune, inclusiv semiautomate. Fiecare repetă aceleași mișcări, cu atenție și metodă. Nimic nu-i distrage, nici măcar căldura, deși termometrul arăta deja 43° C în acea dimineață. Singurele lucruri care contează sunt ținta, cercurile ei concentrice, chipurile umane sau micii extratereștri colorați care îi încântă pe cei mai tineri.
Totul se desfășoară lin și fără incidente. Se pune accent pe siguranță — purtarea căștii și a ochelarilor de protecție este obligatorie —, disciplina — cartușele împrăștiate pe sol trebuie adunate la sfârșitul sesiunii cu mături lăsate la dispoziția trăgătorilor — și convivialitate — mesele de picnic sunt dotate cu grătare și dispuse la ieșirea din poligon, unde vizitatorii pot rămâne să campeze.
“Noi suntem cetățenii americani prin definiție”
"De la pandemia de Covid, afacerile merg destul de bine", se bucură John, proprietarul unei armurării în Cave Creek, în suburbia de nord a Phoenixului. Vânzările de arme în Statele Unite urmează regulat un ciclu de expansiune și recesiune. Și dacă explozia lor în timpul pandemiei era previzibilă, din cauza unui sentiment de insecuritate, profilul cumpărătorilor nu era: 23 de milioane de arme de foc au fost achiziționate în 2020, iar 8,4 milioane dintre cumpărători s-au echipat pentru prima dată (1). În spatele contorului său vitrat care expune modele de toate mărimile, John confirmă: "Nu sunt clienții obișnuiți." Un studiu publicat în decembrie 2021 indică faptul că aproximativ jumătate dintre ei sunt femei și că 40% aparțin unei minorități rasiale (2).
Mi-am cumpărat prima armă în 2016, în timpul alegerilor lui Donald Trump", ne explică doamna Colette Jennings, o afro-americană în jurul vârstei de treizeci de ani, stând în fața unei farfurii cu cartofi prăjiți și un pahar de suc într-un fast-food din Tucson, al doilea oraș ca mărime din Arizona. "Ca mulți din comunitatea afro-americană, am fost alarmată de atacurile împotriva membrilor comunității noastre la mitingurile sale și de comentariile pline de ură ale susținătorilor săi pe rețelele sociale." De atunci, arma nu a mai părăsit-o. Când în mai 2020 poliția l-a ucis pe George Floyd, acest lucru a declanșat o serie de proteste în întreaga țară sub sloganul "Black Lives Matter". Doamna Jennings a decis atunci să militeze pentru apărarea celui de-al doilea amendament al Constituției americane, care presupune garantarea dreptului de a deține și purta armă.
Cazul ei ilustrează creșterea, majoritar feminină, cu peste 25% a numărului de membri ai National African American Gun Association (NAAGA) în 2020, în mijlocul acestei perioade tulburi. Fondată în 2015, asociația numără acum aproape 50.000 de membri. Chiar dacă posesia unei arme de foc de către un afro-american nu este ceva comun. Transportul unei arme în geanta sa a rezultat în arestarea preventivă a fratelui doamnei Jennings. Foarte puțini albi întâmpină asemenea dificultăți.
În 1967, guvernatorul Californiei de atunci — un anumit Ronald Reagan — promulga Legea Mulford, care interzicea purtarea vizibilă a unei arme în spațiul public fără permis. În realitate, intenția era de a dezarma membrii Black Panthers care patrulau legal pe străzile din Oakland pentru a „monitoriza acțiunile poliției”. Legile de control al armelor de foc în Statele Unite au fost mereu un „instrument de opresiune a afro-americanilor (3)”, afirmă Angela Stroud, sociolog la Northland College (Wisconsin), în scopul de a preveni revoltele pe plantații și de a limita accesul la cetățenie prin legi segregative — numite „Jim Crow”, implementate între 1877 și 1964. „Merităm să avem dreptul de a purta arme de foc pentru că noi suntem cetățenii americani prin definiție”, consideră domnul Philip Smith, fondator și președinte al NAAGA. „Ne-am luptat și am murit pentru această țară când eram doar sclavi. Acesta nu este un drept primit de la Dumnezeu, ci unul care derivă din cetățenia noastră americană (4).”
În 2020, în Statele Unite au fost înregistrate 19.613 omucideri prin armă de foc, o creștere istorică de 25% față de anul anterior și un moment de cotitură (5). Numărul simbolic de 20.000 de decese a fost depășit în anii următori, 2021 și 2022, cu 21.068, respectiv 20.390 de morți. În acest context, marcat și de multiplicarea „atacurilor în masă” (adică cu cel puțin 4 morți), nu doar afro-americanii se înarmează. Domnul Philip Gomez, student la drept de origine mexicană la Universitatea din California, Berkeley, a decis să creeze Latino Rifle Association după ce în august 2019, un atacator a ucis 23 de persoane într-un supermarket Walmart din El Paso, Texas, mergând acolo cu intenția explicită de a ucide cât mai mulți imigranți și mexicani posibil. Conform lui Gomez, Latino Rifle Association trebuie să ofere membrilor săi posibilitatea de a se forma în autoapărare armată, fără a fi nevoiți să frecventeze cluburi de tir unde se flutură steaguri confederate și unde armele sunt decorate cu autocolante „Construiți zidul”, în referire la proiectul domnului Trump de mărire a zidului existent la frontiera mexicană.
Comunitatea LGBTQ (lesbiene, gay, bisexuali, trans și queer) se organizează de asemenea, așa cum explică domnul Jason D., președintele secției din Phoenix a Pink Pistols, un club de deținători de arme de foc destinat persoanelor aparținând unei minorități sexuale sau de gen. L-am întâlnit la ieșirea de la o sesiune de antrenament la Shooter’s World, un poligon de tir dintr-o suburbie săracă și industrială a Phoenixului: „Este unul dintre rarele locuri unde nu suntem hărțuiți, unde membrii comunității mele sunt acceptați. Venim aici o dată pe săptămână, dar nu îmi plac armele, nu îmi place să trag.” Enumerând ultimele atacuri homofobe și transfobe cu armă de foc, dintre care cel mai mortal a ucis cincizeci de persoane într-un club gay din Orlando, Florida, în 2016, el concluzionează: „Nu am altă alegere decât să am mereu o armă la mine.”
Sociologul David Yamane, profesor la Universitatea Wake Forest și fondatorul blogului Gun Culture 2.0, explică faptul că, în Statele Unite, deși proprietarul tipic de armă de foc este alb, în vârstă, de sex masculin, politic conservator, din sud și rural, cultura armelor a depășit întotdeauna acest profil. „Dintre cei cincizeci de milioane de proprietari de arme de foc, aproximativ douăzeci de milioane sunt conservatori tradiționali, același număr se descriu ca fiind politic moderați, iar cei rămași se identifică ca liberali”, în sensul american de progresist. „Acest ultim grup include o proporție importantă de noi veniți. Foarte divers, el include socialiști, anarhiști, dar și libertarieni sau democrați printre cei mai conservatori. Se regăsesc și persoane care se caracterizează mai ales prin neîncrederea lor față de stat în general, începând cu afro-americanii și latino-americanii.”
Doamna Lara Smith, o avocată californiană de 50 de ani, purtătoare de cuvânt națională a Liberal Gun Club, explică faptul că a aderat la acest club parțial ca reacție la retorica agresivă și de dreapta a National Rifle Association (NRA), un actor dominant în lobby-ul național al armelor de foc. „Liberal Gun Club a fost creat pentru a umple golul lăsat în lumea armelor de foc de politicile rasiste și de dreapta dură ale NRA (6)”, afirmă ea, subliniind că numărul membrilor săi a crescut cu peste 10% după venirea lui Donald Trump la Casa Albă, ajungând astăzi la zeci de mii de membri, distribuiți în treizeci și trei de state: „Mulți progresiști au înțeles brusc că am putea avea un guvern tiranic la Washington și că al doilea amendament ar oferi atunci mijloacele de apărare (7)”.
Dar ce spune acest faimos amendament? „O Miliție bine orânduită, fiind necesară pentru siguranța unui Stat liber, dreptul poporului de a deține și purta arme nu va fi îngrădit.” De-a lungul ultimelor decenii, NRA a impus o concepție extensivă a acestui drept, care tinde să devină acela de a-ți apăra singur libertatea individuală sau politică. Puterea NRA se bazează pe cei cinci milioane de membri distribuiți pe întregul teritoriu și pe o rețea de paisprezece mii de organizații „afiliate” (cluburi, asociații, companii etc.). La fondarea sa în 1871, această organizație se ocupa mai ales de vânătoare și tir sportiv. A început să investească în lobbying politic abia din anii 1960. Fracțiunile cele mai conservatoare ale taberei republicane au preluat frâiele la congresul anual din 1977, chiar după fondarea Institute for Legislative Action (ILA), care se prezintă pe site-ul său ca „brațul înarmat al NRA”, și care vizează să păstreze „dreptul tuturor indivizilor respectuoși ai legii de a cumpăra, de a poseda și de a folosi arme de foc în scopuri legitime, așa cum garantează al doilea amendament al Constituției americane”.
O națiune supra-antrenată care ar ști să se apere
Dacă dreptul la arme, înscris în Constituție în secolul al XVIII-lea, „nu era nici cultural, nici individualist, ci politic și emancipator (8)”, însușirea sa de către conservatori s-a realizat cu prețul unei reducții considerabile a semnificației date celui de-al doilea amendament, în jurul căruia „există două școli de gândire concurente (9)”. Prima îl leagă de „miliția bine orânduită” aparținând statelor federate, a cărei existență ar trebui protejată împotriva amenințărilor statului federal. A doua îl consideră un drept individual inalienabil, recunoscut de lege — în special prin legea din 1986 privind protecția deținătorilor de arme de foc promulgată de președintele Reagan, ale cărui alegeri fuseseră susținute de NRA în 1980 — cât și de Curtea Supremă, în decizia sa „District of Columbia vs Heller” din 2008. Impunerea unei astfel de viziuni asupra purtării armelor împotriva amenințărilor criminale sau a posibilelor abuzuri ale guvernului — și mai general împotriva oricărei încercări de reglementare colectivă (10)— s-a realizat în același timp cu „revoluția conservatoare” operată de Partidul Republican, bazată pe restaurarea valorilor tradiționale și pe retragerea statului.
Această construcție politică a celui de-al doilea amendament nu se limitează la reducerea portului de arme la un drept individual de autoapărare, ci îl înalță la rangul de drept divin, care nu poate și nu trebuie să fie reglementat. „Suntem milioane de oameni din toate mediile care își asumă responsabilitatea propriei securități și propriei protecții ca un drept fundamental dat de Dumnezeu”, îi place să repete domnul Wayne LaPierre, vicepreședinte executiv al NRA din 1991 până în ianuarie 2024. O viziune adoptată de majoritatea apărătorilor drepturilor armelor: „În ultimii ani, ceea ce este minunat cu creșterea numărului noilor purtători de arme este că îi reconectează — și uneori îi conectează pentru prima dată — cu identitatea noastră, cu ceea ce Părinții Fondatori au înscris în Constituția noastră”, explică doamna Cheryl Todd, ținând în mâini un exemplar al Constituției americane. Strălucitoare, la vârsta de vreo șaizeci de ani, proprietară unei armurării în suburbia Phoenixului, militantă de la începuturi pentru apărarea celui de-al doilea amendament și gazdă la Gun Freedom Radio, pe care l-a fondat, ea dezvoltă: „Este dreptul meu ca persoană, ca femeie, ca mamă, ca soție, ca bunică. Este un drept individual asupra căruia niciun stat nu are cuvânt de spus sau rol de jucat. Pentru că acesta este dreptul pe care Dumnezeu mi l-a dat pentru a-mi proteja viața cu ajutorul unui instrument anume: arma mea.”
Este totuși dificil să înțelegem greutatea și influența NRA dacă o privim doar ca pe un lobby al industriei armelor de foc care menține legături strânse cu aleșii conservatori. Cei 80,000 de instructori certificați formează în fiecare an aproximativ 750,000 de americani în folosirea armelor de foc. Multe state îi încredințează NRA formarea necesară pentru obținerea permisului de port armă ascunsă. Exercitarea acestei responsabilități permite NRA să impună ideea că deținerea și purtarea unei arme nu provine doar dintr-o libertate fundamentală garantată de Constituție, ci constituie și un act cetățenesc. Un punct de vedere pe care Carlos, instructor într-un club de tir din Tucson afiliat la NRA, îl sintetizează înainte de a preda o lecție: „Cu o armă, sunt un cetățean; fără armă, sunt doar un subiect.”
Domnul Ken Campbell împărtășește acest punct de vedere. Fost șerif și director al Gunsite, „cel mai vechi și cel mai mare centru de formare în domeniul armelor de foc din lume”, obiectivul său este de a forma, inseparabil, „buni cetățeni” și „buni tipi înarmați”. Gunsite este situat în Paulden, un oraș mic la două ore nord de Phoenix. În 1976, locotenent-colonelul Jeff Cooper, veteran puscaș marin al celui de-al doilea război mondial și al războiului din Coreea, a fondat acest loc cu ideea de a face din America o nație supra antrenată capabilă să se apere împotriva „tipilor răi”. Pentru 2.000 de dolari, se oferă aici un curs intensiv de cinci zile, care pregătește cursanții să „facă față oricărei situații”. Instructorii sunt polițiști sau lunetiști, foști marini și comandanți de infanterie, care au luptat în Irak sau Afganistan. Facilitățile centrului se întind pe 1.300 de hectare de deșert. Acestea includ 27 de poligoane de tir, dar și mașini ciuruite de gloanțe, pentru a învăța să te aperi în caz de atac armat într-o parcare, sau case model care permit antrenamentul pentru reacția la un jaf, ziua sau noaptea. La Gunsite se predă și apărarea unei biserici sau vigilența la masă într-un restaurant: „Întotdeauna te așezi cu fața către ușa de intrare și fără nimic în spatele tău, scanezi sala cu privirea, și când vezi un tip care nu pare în regulă, rămâi pe fază”, rezumă domnul Campbell. În biroul său, unde un ecran difuzează Fox News non-stop și unde sunt atârnate mai multe steaguri americane lângă arme de colecție, el adaugă: „Nu vreau să depind de stat pentru a mă proteja. Nu statul are puterea, ci poporul.”
Critic al NRA, domnul John Correia, expert în autoapărare, se definește deopotrivă ca fiind liberal și libertarian. Tricoul său imprimat cu „Rifle and Bible” (Pușcă și Biblie) amintește că a fost cândva pastor. „Trebuie să te aperi prin propriile mijloace și să nu depinzi de nimeni”, spune el. Și, cu siguranță, nu de „polițaii care întârzie să ajungă” și „își fac prost treaba”, așa cum consideră majoritatea deținătorilor de arme, din cauza înmulțirii gafelor poliției. Pe canalul său de YouTube, Active Self Protection — care numără aproximativ trei milioane de abonați și cincizeci de milioane de vizualizări lunare —, domnul Correia prezintă din 2013 analize ale situațiilor de pericol (furturi prin smulgere, agresiuni de tot felul, sechestrări etc.) și tehnicile adecvate pentru a face față acestora. Când îl întâlnim pentru înregistrarea unui nou tutorial, la C2 Tactical, cel mai mare club de tir din Arizona, situat în suburbia Phoenixului, acest tată a șase copii consideră că poate conta doar pe arma sa și pe Dumnezeu pentru a-și apăra familia. „Caracteristica fundamentală a culturii americane a armelor de foc”, insistă el, „este că ne-am câștigat libertatea prin arme. Primul amendament — care garantează dreptul la libertatea de exprimare, de presă, de religie și dreptul la adunări politice, etc. — este mai important decât al doilea, dar este al doilea care garantează primul, oferind un bastion împotriva tiraniei statului și reamintind că statul este acolo doar pentru că noi îl dorim. Dacă dorim să-l schimbăm, avem dreptul la acest lucru, și rezistența înarmată rămâne întotdeauna o opțiune de ultimă instanță.”
Neîncrederea față de stat este explicată prin dubla convingere că statul este incapabil să protejeze cetățenii, dar și prin ilegitimitatea sa de a-i apăra, în afară de cazul în care am reduce fiecare individ la rangul de simplu subiect, privat de libertatea de a rezista, precum și de dreptul (și datoria) de a-și proteja apropiații. La celălalt capăt al spectrului politic american, Gully împărtășește acest punct de vedere. În fiecare săptămână, împreună cu camarazii săi din Socialist Rifle Association, merge în deșertul care mărginește orașul Tucson, unde locuiește, pentru a trage. Îl întâlnim împreună cu prietenul său, Dave. Ei desfac cutii cu muniții și scot din huse o varietate de puști, carabine și pistoale acoperite cu autocolante colorate pe care se pot citi sloganuri precum „Patriotism is propaganda” (Patriotismul este propagandă), „Make racists afraid again” (Să-i facem pe rasiști să se teamă din nou), sau „Destroy power not people” (Distrugeți puterea, nu oamenii). Pe sol sunt împrăștiate cartușe ruginite. Cei doi bărbați se antrenează să tragă în cutii de conserve și un vechi cuptor cu microunde. Aici, Gully instruiește „mai ales gay și trans, vulnerabili în contextul actual”. Dincolo de cazurile lor, „violența zilnică” și „brutalitatea tot mai mare a polițiștilor ar impune înarmarea. Gully se declară pregătit să recurgă la violența armată „dacă fasciștii ar merge prea departe”. Dar adaugă că va protesta alături de ei în ziua în care guvernul va interzice armele.
Domnul Campbell ne mărturisește că „oferă din ce în ce mai multe lecții particulare persoanelor care nu vor să recunoască public că poartă o armă... Vedete de la Hollywood, avocați, profesori, etc. Când te afișezi ca democrat, este greu să recunoști că deții o armă.” În „războiul cultural” care se desfășoară între cele două mari partide politice, a asocia libertățile individuale sau politice cu dreptul de a fi înarmat, totodată respingând NRA și Partidul Republican, echivalează cu a fi “fără adăpost, politic vorbind”, după cum se descrie singur domnul Yamane. Progresist și proprietar de armă de foc, el susține deopotrivă dreptul la avort cât și dreptul de a fi înarmat, fiind stigmatizat atât de democrați cât și de republicani. Domnul Scott Prior, președintele Clubului Liberal al Armelor din Arizona, respinge de asemenea „retorica NRA și a multor conservatori” care asociază armele cu tabăra lor — o asociere făcută și de mass-media progresistă. „Oamenii de stânga care dețin arme de foc nu apar în public. Și de fiecare dată când interacționăm cu oamenii de dreapta, este o luptă pentru a încerca să demonstrăm că susținem al doilea amendament la fel de mult ca ei.” De exemplu, în februarie 2023, la adunarea anuală organizată în acest scop în fața capitoliului statului Arizona. „Democrații nu înțeleg problema armelor, conform domnului Prior, tot ce fac este să propună restricții care sunt deja în vigoare”, cum ar fi verificarea antecedentelor penale la cumpărarea armelor, deja adoptată de toate statele.
În spatele fiecărui fir de iarbă, un om înarmat
La gun show, un fel de expoziție de arme și accesorii din Prescott Valley, în nordul Arizonei, Ted, un trumpist înfocat îmbrăcat cu un tricou pe care scrie „Out of Ammo” (Fără muniție), râde zgomotos în spatele standului său acoperit cu autocolante „Make Democrats American Again” (Să-i facem pe democrați să fie din nou americani) când aducem în discuție zvonurile despre interzicerea armelor de către democrați: „Sunt milioane de arme în această țară, nimeni nu va putea să le interzică vreodată. Să încerce să le ia! În timpul celui de-al doilea război mondial, japonezii nu au atacat teritoriul american, pentru că știau că în spatele fiecărui fir de iarbă se afla un om înarmat...”
Mulți deținători de arme, fie că sunt progresiști sau conservatori, se simt disprețuiți și neînțeleși de Partidul Democrat, în special de elitele sale și de reprezentanții săi din Coasta de Est sau din California. The New York Times sau The Washington Post „publică din ce în ce mai puține reportaje din afara zonelor urbane foarte progresiste. Nu mai au nicio idee despre realitățile țării din afara acestor zone”, susține domnul Yamane. „Deoarece nu au întâlnit niciodată proprietari de arme pe teren, mă sună tot timpul să mă întrebe: ’Dar de ce fac acești oameni asta?’”
Elitistele democrate nu se limitează doar la disprețuirea proprietarilor de arme liberali. Îi detestă. „Chiar mai mult decât urăsc NRA (11)”, relatează doamna Smith după o întâlnire cu reprezentanții puternicei asociații Everytown for Gun Safety, fondată în 2013 de domnul Michael Bloomberg, fostul primar al New York-ului, în scopul de a promova un control riguros al armelor de foc în țară. „Aceasta este una dintre motivele pentru care am părăsit Partidul Democrat”, mărturisește domnul Prior. „Am crescut în Texas, mătușa și unchiul meu erau armurieri și, indiferent de convingerile mele politice, armele au făcut și fac parte din viața mea.” Mulți americani practică vânătoarea și tirul sportiv. Conform doamnei Todd, „Obama nu a promulgat legi rele, dar retorica lui a fost catastrofală. Și Biden continuă în aceeași direcție”. Pe de altă parte, subliniază ea, „Donald Trump a adoptat numeroase reglementări privind armele de foc, mai multe decât democrații!”. Revoltată, ca mulți deținători de arme, de decizia „impardonabilă” a fostului președinte de a interzice bump stocks — un accesoriu care permite creșterea ratei de foc a unei arme semi-automate —, ea afirmă că, deși republicană, se va gândi „de două ori înainte de a vota pentru Trump”. Totuși, Partidul Democrat ar greși dacă s-ar bucura de acest lucru: prin discursul și postura sa, să-i dea votul ei rămâne complet inimaginabil pentru ea.
