Nu este atmosfera cenușie la care ne-am fi așteptat. Cu teatrul său în stil neoclasic, orașul minier Kryvyi Rih a păstrat un aer sovietic. Este un oraș deopotrivă demodat și bine întreținut. În parcul Gagarin, la sfârșitul lunii august, câțiva trecători se plimbă sub un planetariu de oțel, cu o înghețată în mână. Castelele gonflabile îi așteaptă pe copii. Mai departe, trecătorii se opresc pe un trotuar pentru a negocia cu băbuște pahare cu zmeură din grădină. O sirenă antiaeriană răsună, fără a întrerupe negocierile. După mai bine de un an și jumătate de lupte împotriva armatei ruse, staționată la o sută de kilometri, pe malul stâng al Niprului, nimeni nu-și mai ridică privirea spre cer. Cu o zi înainte, o lovitură a avariat totuși aproximativ douăzeci de case individuale într-un cartier aproape de centrul orașului. Pe 1 august, șase civili au murit într-un atac cu rachete. Pe 13 iunie, o clădire cu nouă etaje a fost lovită. Bilanțul de unsprezece morți a justificat deplasarea președintelui Volodymyr Zelenski în orașul său natal.
Dincolo de aparenta normalitate a vieții cotidiene, orașul suferă din plin consecințele conflictului. Construit pentru exportul de minereu și oțel, își datorează primele furnale unui inginer și bancher francez, Paulin Talabot, venit să investească în ceea ce era încă, în 1880, imperiul țarist. Astăzi, blocada porturilor Mării Negre, prin care tranzita producția, a obligat industriile locale să se reorienteze spre rute logistice terestre mai costisitoare și să-și redirecționeze exporturile, în scădere liberă, către Europa, în detrimentul piețelor lor tradiționale (Orientul Mijlociu, Africa de Nord). Întreruperile de electricitate, frecvente de când armata rusă vizează infrastructurile energetice, împiedică, de asemenea, buna funcționare a economiei. Potrivit conducerii ArcelorMittal Kryvyi Rih (AMKR), principalul angajator din oraș cu cei 21.000 de angajați, "întreprinderea utilizează doar 20-25% din capacitățile sale de producție ". La sfârșitul verii 2023, doar 12.000 de angajați își păstrau locurile de muncă cu normă întreagă, majoritatea fiind afectați de o formă de șomaj tehnic, parțial sau total. La 18 octombrie 2023, aproape 14% din personal a fost chemat sub arme, iar 106 angajați nu s-au mai întors de pe front.
O scutire medicală costă 4.000 de dolari
Muncitorii din marile concentrări industriale, precum cea de aici, ar fi mai susceptibili de a fi mobilizați decât restul populației. Propiska — adresa oficială la care este înregistrat un cetățean — nu indică întotdeauna locul unde oamenii locuiesc efectiv, "pentru comisariatele militare, este mai simplu să treacă prin marii angajatori", afirmă domnul Oleksandr Motuz, avocat specializat în dreptul muncii și partener al filialei locale a Confederației Sindicatelor Libere din Ucraina (KVPU), a doua centrală sindicală din țară. "Ei depun convocările la locurile de muncă. Dacă un lucrător se sustrage, comisariatul poate face presiuni prin intermediul patronului. I s-a întâmplat unui angajat de la Arcelor. De îndată ce ajungea la muncă, era întrebat dacă a trecut pe la comisariat. A sfârșit prin a demisiona". După ce a "preferat să nu răspundă" la întrebările noastre privind modul său de colaborare cu administrația militară "din cauza situației de război", AMKR neagă că ar asista direct armata în sarcinile sale de mobilizare, în special prin distribuirea de convocări angajaților săi. "Cazuri de navete de întreprindere oprite chiar în fața minelor aparținând companiei DTEK Pavlogradugol, în regiunea Donețk, au fost de asemenea raportate la nivelul conducerii sindicatului", continuă juristul. "Chiar și conducerea companiei s-a plâns de acest lucru." Pe de altă parte, angajatorii, inclusiv AMKR, au posibilitatea de a "rezerva" cadre sau angajați calificați în meseriile deficitare (în limita a 50% din personal), sustragându-i astfel de la mobilizare. Marja lor de manevră ar tinde să se reducă din cauza nevoilor crescânde ale armatei.
Viktor și-a primit convocarea în plină lună august. Maistru la AMKR, era până atunci "rezervat" de întreprindere. "Am 33 de ani, la naiba! Vârsta lui Hristos. Dacă depășesc 34, voi putea spera să trăiesc bătrân." Pe scaunul din spate al mașinii sale, tânărul a pus, încă ambalate, covoarele de podea, sacul de dormit și rucsacul kaki pe care sindicatul său i le-a oferit înainte de a pleca pe front.
A doua zi după invazie, s-a prezentat spontan la centrul de recrutare. "Am stat la coadă două zile. Nu m-au luat, dar mi s-au spus că mă vor chema." Au trecut optsprezece luni. La fel și entuziasmul. "Cinci dintre prietenii mei au plecat la război în 2014 și toți au murit", spune el într-un hohot de plâns. Acum e rândul lui. Cu două degete invalide, amintire a unei încăierări din trecutul său de "bandit", ar fi putut fi reformat. Dar medicul militar a cerut 4.000 de dolari pentru a-i furniza un certificat de inaptitudine. "În lumea interlopă, se vorbea despre ’mama corupție’. Ea m-a salvat în trecut; am evitat o condamnare. Dar mi-am stabilit acest principiu: dacă sunt chemat la război, voi merge." În fața birourilor de recrutare, cozile au dispărut. Fiecare știe acum din ce este făcută viața cotidiană a unui soldat. În apropierea gărilor rutiere din orașele mijlocii, nu mai este rar să întâlnești mutilați de război. Familiile rămân în contact permanent cu frontul. Un flux continuu de imagini ajunge pe telefoanele lor mobile, aparent fără mare cenzură din partea ierarhiei. Rămasă opt zile fără vești de la fiul său, 31 de ani, Dașa, profesoară de engleză la Kryvyi Rih, nu mai poate dormi. În videoclipul pe care ni-l arată, copilul ei filmează ruinele unei clădiri, ironizând asupra decorului în care își sărbătorește, în acea zi, ziua de naștere. Potrivit unor oficiali americani, citați de New York Times sub protecția anonimatului, războiul ar fi făcut, la jumătatea lunii august, 70.000 de morți și 120.000 de răniți grav de partea ucraineană.
Protestele cresc ca un zvon. Pe rețelele sociale și, mai surprinzător, în tribunale. Domnul Motuz primește în cabinetul său un aflux de solicitări de un nou tip: cele ale soldaților. Problemele legate de soldă alimentează o mare parte din litigii. În iulie 2022, Rada (Parlamentul ucrainean) a votat o lege care anulează obligația angajatorilor de a menține salariul lucrătorilor care servesc pe front. A-și risca viața, a trudi în tranșee pentru mai puțini bani decât primeau în spatele frontului, nu este ceva ce soldații acceptă, mai ales muncitorii calificați care câștigau bine. Soldele de 20.000 de hrivne (aproximativ 500 de euro) nu sunt întotdeauna suficiente pentru a rambursa un credit sau pentru a plăti o pensie alimentară. "Voluntarii care s-au prezentat de bunăvoie la comisariatele militare se simt înșelați", explică avocatul. "Din peste o sută de cereri pentru menținerea salariului, am apărat gratuit trei dosare, în speranța de a crea jurisprudență [invocând principiul neretroactivității legii]. Dar la începutul lunii august, o hotărâre a Curții Supreme a respins o cerere similară." Prăpastia care se adâncește între front și restul societății contribuie la resentimentul soldaților, mai puțin înclinați să se sacrifice pentru patrie atunci când, în spatele frontului, o viață normală pare să-și reia cursul. "La începutul războiului, societatea era foarte unită, dar astăzi este împărțită în două: cei care au pe cineva pe front și ceilalți", deplânge Dașa. "Când văd pe rețelele sociale tineri care postează fotografii din vacanțele lor, mă înfurii. Fiul meu s-a înrolat încă din 24 februarie. Băieții sunt epuizați. Guvernul a promis o lege care ar autoriza demobilizarea după optsprezece luni, dar încă o așteptăm..."
În timp ce războiul și supraviețuirea economică absorb atenția populației, o dezmembrare discretă a drepturilor sociale continuă. În iulie 2022, parlamentarii au votat un proiect de text care suspendă acordurile colective de întreprindere și oferă angajatorului deplină libertate de manevră pentru a modifica unilateral condițiile de muncă. În caz de refuz al salariatului, angajatorul va putea concedia fără să mai respecte termenul de preaviz de două luni și fără să obțină acordul sindicatului. Legea nr. 5371, ratificată la 17 august 2022 de președintele ucrainean, instituie la rândul său un regim juridic special pentru angajații întreprinderilor mici și mijlocii (70% din forța de muncă a țării). Când efectivele ajung sub 250, condițiile de muncă — de la remunerații la concedii, trecând prin timpul de lucru — vor fi de acum înainte negociate de comun acord și concedierea autorizată fără restricții (cu excepția obligației de a vărsa o compensație cel puțin egală cu jumătate din salariul minim). Un alt text a introdus contractele "zero ore". "Angajatorii beneficiază de avantaje fără ca legea să precizeze în ce măsură acestea sunt legate de impactul conflictului asupra activității", se indignează dl. Motuz. "De la regiunea Zaporojie, unde luptele fac ravagii, până la Transcarpatia, care este cruțată, aceleași reguli (…)
