Raportul procurorului special Robert Mueller este fără echivoc: respinge radical teoria conspiraționistă care îl prezintă pe Donald Trump drept o marionetă a Rusiei. Nu există nicio dovadă a unei coluziuni între Moscova și tabăra republicană în scopul piratării e-mailurilor echipei de campanie a lui Hillary Clinton în 2016. Nimic nu confirmă acuzațiile privind legăturile dintre diverși consilieri ai lui Trump și persoane – ruse sau nu – considerate drept intermediari ai Kremlinului.
În raportul său, domnul Mueller respinge ca irelevante toate probele care ar fi trebuit să susțină teza complotului rusesc: întâlnirea din Trump Tower din iunie 2016; eforturile (zadarnice) de a construi un Trump Tower la Moscova; respingerea unui amendament referitor la Ucraina din platforma republicană din 2016; colaborarea dintre Paul Manafort, directorul de campanie al miliardarului, și Konstantin Kilimnik, un consultant politic; conversațiile (înregistrate) ale fostului general Michael Flynn, susținător al lui Trump, cu ambasadorul Rusiei; și multe altele… De aici concluzia lui Mueller: „În cele din urmă, investigațiile nu au stabilit că echipa de campanie [a lui Trump] s-a coordonat sau a conspirat cu guvernul rus în cadrul activităților menite să interfereze în alegeri.” Acest scenariu a fost, așadar, construit artificial; nu va fi inițiată nicio urmărire penală împotriva vreunui cetățean american pentru conspirație cu Rusia în cadrul scrutinului prezidențial din 2016.
Din nefericire pentru liderii Partidului Democrat, ancheta pe care au ridicat-o la rang de „prioritate permanentă și principală”, după cum spunea Jennifer Palmieri, fosta consilieră de campanie a lui Hillary Clinton, s-a transformat într-un cadou pentru campania de realegere a lui Donald Trump. „Nicio coluziune” – leitmotivul președintelui, multă vreme ironizat de opoziție și de presa democrată, se poate acum prevala de girul eroului „rezistenței anti-Trump”, Robert Mueller…
Această afacere a făcut, de altfel, ca opoziția la președinte să irosească un timp și o energie considerabile. Primele săptămâni ale mandatului său dăduseră speranțe mișcărilor progresiste, cu mobilizări feministe de amploare și proteste împotriva decretului său care interzicea accesul pe teritoriul american cetățenilor din țări majoritar musulmane. Însă acest elan s-a stins rapid; în loc să construiască o mișcare capabilă să conteste politicile liderului de la Casa Albă, democrații au preferat să elaboreze o teorie demnă de un roman de spionaj.
Rolul activ al serviciilor secrete
Această strategie le-a fost, fără îndoială, benefică celor care și-au câștigat notorietatea frecventând platourile televiziunilor. Adam Schiff, congresman democrat din California, a sugerat de nenumărate ori că Robert Mueller va ajunge, în cele din urmă, să-l inculpe pe Donald Trump. El a afirmat chiar că a văzut personal „mai mult decât dovezi indirecte” ale coluziunii. Încăpățânarea sa de a susține teoria conspirației cu Rusia i-a adus eticheta, acordată de unii jurnaliști, de „cel mai mare coșmar al lui Trump” — deși, paradoxal, a votat pentru creșterea bugetului militar, pentru extinderea puterilor de supraveghere ale președintelui și susține fără rezerve politica acestuia față de Venezuela.
Democrații au fost atât de obsedați de „Russiagate”, încât au protestat în număr mare și zgomotos împotriva demiterii procurorului general Jefferson („Jeff”) Sessions, un republican de extremă dreapta cunoscut pentru trecutul său rasist, căruia Trump îi reproșa lipsa de loialitate în această afacere. În schimb, au fost mult mai puțin vocali împotriva reformei fiscale a președintelui (un transfer de bogăție fără precedent în favoarea celor mai privilegiați), a demontării legii privind asigurările de sănătate adoptate sub Barack Obama sau a retragerii Statelor Unite din Acordul de la Paris privind clima și din tratatul nuclear cu Iranul.
Unii preziceau că, după demiterea lui Jeff Sessions, Robert Mueller va avea aceeași soartă. S-au înșelat. Desigur, Trump a criticat în mod repetat, pe Twitter, ancheta procurorului, însă avocații președintelui au adoptat o strategie de „cooperare la un nivel fără precedent” – după cum a spus Kenneth Starr, fostul procuror special care a investigat minciunile lui Bill Clinton legate de escapadele sale sexuale. În acest context, echipa lui Trump a furnizat peste douăzeci de mii de pagini de documente și a pus la dispoziție zeci de martori.
Fiascoul „Russiagate” întărește un alt element central al discursului lui Donald Trump, care prezintă marile mass-media americane drept una dintre principalele surse de fake news. Timp de peste doi ani, vedeta MSNBC, Rachel Maddow, a captivat telespectatorii (…)
